Pădurea spânzuraților

Romanul „Pădurea spânzuraților”, scris de Liviu Rebreanu, prezintă drama lui Apostol Bologa, un tânăr ofițer român din armata austro-ungară, în timpul Primului Război Mondial. La început, acesta crede cu tărie în datorie și respectă ordinele militare, participând la condamnarea dezertorului Svoboda. Treptat, Apostol începe să-și pună întrebări despre sensul războiului și despre obligația de a lupta împotriva propriului popor. Când este trimis pe frontul românesc, conflictul dintre datorie și conștiință devine tot mai puternic. În cele din urmă, hotărăște să treacă de partea românilor, dar este prins, judecat și condamnat la moarte prin spânzurare. Romanul evidențiază drama sufletească a personajului principal și lupta dintre conștiința personală și obligațiile impuse de război.